Descriere

Plantă erbacee perenă, din fa. Apiaceae, ce ajunge până la 2 m înălțime. Rizom gros, napiform, cu suc alb-gălbui. Tulpină robustă, ramificată, la bază foarte groasă, cilindrică, fin striată, glabră. Frunze glabre, de 3 ori penat sectate, foarte, mari, cele inferioare pînă la 90 cm lungime. Frunze bazale şi tulpinale inferioare lung peţiolate, triunghiulare, cele tulpinale superioare mult mai mici şi simplu sectate. Teaca frunzei evident umflată. Florile mici, albe sau alb-verzui formează umbelule care sunt reunite într-o umbelă mare, lung pedunculată, globuloasă, de 10-15 cm în diametru. Fructe elipsoidale, uşor umflate, rotunjite la ambele capete.

Origine și răspândire

Planta este nativă în nordul și nord-estul Europei, Rusia, Islanda, Groenlanda și Himalaya. De asemenea, este cultivată pe scară largă și este adesea naturalizată în regiunile temperate nordice, inclusiv în Marea Britanie. E întâlnită în lungul pâraielor, în turbării, la margini de păduri umede, în etajul montan şi subalpin.

Răspândire: www.plantsoftheworldonline.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:837560-1#distribution-map

Ce culegem

Toată planta: frunze, tulpină, rădăcină, semințe.

Uz alimentar

Frunzele, tulpinile tinere și lăstarii se consumă proaspete sau se adaugă în mâncăruri. Au o aromă care amintește de anason, de aceea se pot adauga drept condiment în salate, sosuri și sandvișuri. Tulpinile curățate de coajă se pot mânca la fel ca țelina de frunze. Datorită aromei de anason, din tulpini se poate face și un gem interesant. În țările unde consumul de angelică nu s-a uitat, planta este adesea zaharisită și folosită la decorarea prăjiturilor și dulciurilor. Semințele sunt folosite și ele drept condiment, printre cele mai cunoscute produse aromate cu semințe de angelică (și multe alte plante) fiind, poate, lichiorul Chartreuse.

În literatură

”Vin doftoresc şi crăesc. Ia rădăcină de anghelină dramuri 16, galanga, cardamomo, kianulea amomo (n.n. ghimbir), udagaci (n.n. scoarța unei plante din genul Croton, poate C. aromaticus) ana dramuri 3, coji de lămâe, coji de năramză, sămânţă de coliandru ana dramuri 4, grăunţe de genepro (n.n. ienupăr) dramuri 8, scorţişoară dramuri 12, cuişoare dramuri 2. Toate acastea le pisează gros şi le pune într-un săculeţ de pânză supţire, rară, şi-l leagă slab la gură. Deci, îl spânzură într-un buriu cu must de vedre 10 (n. n. butoiaș cu capacitatea de 100 litri) şi-l lasă să stea până în primăvară, când să pritocesc vinurile, şi atuncea să scoţi săculeţul, iară de băut să să bea ca şi alte vinuri noao.” (Manuscrisul Brâncovenesc)

Alte utilizări

Uleiul esențial de angelică este folosit în medicină, parfumerie și industria alimentară. Utilizarea plantei în tratarea diverselor afecțiuni este cunoscută din timpuri străvechi. O infuzie din rădăcini (culese toamna, în primul an, apoi uscate) se folosește la ameliorarea problemelor digestive și circulatorii. Frunzele se culeg la finalul primăverii, înainte de înflorire, iar infuzia lor este folosită în tratarea indigestiei, flatulenței, bronșitei și a răcelilor.

Atenție!

Angelica este contraindicată diabeticilor și femeilor însărcinate sau care alăptează.

Bibliografie

Zach. C. Panțu, Plantele Cunoscute de Poporul Român, București, 1906, Ed. Minerva

Ciocârlan V., Berca M., Chirilă C., Coste I., Popescu G., Flora segetală a României, 2004, București, Ed. Ceres.

Săvulescu T. (ed.), Flora R.P.Romania-R.S.Romania, vol. I-XIII, 1952-1976, Bucureşti, Ed. Academiei Române

Ioana Constantinescu, O lume într-o carte de bucate, 1997, București, Ed. Fundaţiei Culturale Române

plantsoftheworldonline.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:837560-1

Surse foto: commons.wikimedia.org/wiki/Angelica_archangelica